Pentru ca nu mai suport abureala.

D-aia am facut blogg-ul asta. Toata viata am fost un om cuminte, care a evitat sa spuna chestii neplacute si a vrut sa-si fereasca semenii de umilinte inutile crezand ca viata si asa e plina de suficienta mizerie. Mama m-a invatat sa fiu manierat. Asa ca nu am putut sa spun niciodata soacra-mii ca e scarboasa cand se culca nespalata pe picioare, sefului meu ca e mai tampit ca mine dar stie sa linga cururi din moment ce e mai bine platit. Unei gagici ca are o rochie care ma scoate din minti sau unui tip ca se comporta ca un cocalar. Toti oamenii astia si altii ca si ei par sa ma creada idiot pentru ca nu ripostez la badarania lor.

De aceea vreau sa scriu despre asta desi nu am talent literar absolut deloc. As fi scris un jurnal dar pe ala nu l-ar fi citit nimeni. Cine as dori sa ma citeasca sunt doar ceilalti oameni amabili ca si mine, simpli si decenti, ca sa nu se mai simta prost plasati si sa se intrebe ce nu e in regula cu ei de sunt atat de diferiti. Ceilalti, care vor dori sa ma critice si sa-si descarce pe carca mea zgura acrelii lor interioare sa stie ca ma doare-n cur de parerea lor si ca o sa le-o trag peste ochi fara mila si desigur verbal. Pentru ca nu mai sunt cuminte si manierat. Nu pe bloggul asta anyway.